Domnie multă și prostie cu carul

Articol publicat in: Personal

Amorțeală, amorțeală… se întâmplă, însă, ca unele lucruri să te scoată din sărite și să ieși puțin din letarghie, măcar cât să-ți verși oful! Am mai scris și cu alte ocazii despre aerul de presupusă superioritate pe care lustruiți colegi în ale păpatului banilor prin ilustre centre de cercetare din cele străinătăți îl afișează cu nonșalanță peste tot unde li se dă ocazia. ”Spurcatul” aer al Clujului  – infestat, firește, de mai puțin lustruiții săi buchisitori – le atacă fierea acestor fine fețe care nu mai suportă să împărtășească plagiata și inventata lor știință minților înguste ale nepricepătorilor în dat din coate. Așa se face că, umilită de prezența în programul unei conferințe internaționale pe ultima poziție, datorată nici mai mult nici mai puțin decât logicii firești a curgerii sesiunilor – și, ca să fiu și puțin răutăcioasă, titlului evaziv, fără trimitere la perioada istoric ă și subiectul cercetat  – vasăzică umilită de această jignitoare plasare în ariergada prezentărilor, lustruita față a inventat o puerilă durere de măsele, știți voi, de-aia până în prăsele, ce nici gura nu te lasă s-o deschizi darmite mintea să-ți pui la lucru – și dusă fuse, zâmbind în sinea ei că le-a arătat ea proștilor că unu și cu unu nu fac întodeauna doi!

Problema ei, n-are decât să-și ia castrafusele și să le expună pe malul Senei, când o fi ieșită toată crema Parisului la promenadă! Dar pentru cei care care au sprijinit-o constant, făcând mai mereu abstracție de monumentala-i prostie, a fost o jignire fără margini. Cu atât mai mult cu cât acele persoane urmează să o mai sprijine 9 luni, să nu care cumva să dea cu bâta-n baltă și să stropească tot Parisul!

Am fost destul de rea, așa ca pentru revenire ?

Share on Facebook