Amorţire

Articol publicat in: Personal

De-atâta vreme nu m-am mai logat pe platformă încât am şi uitat parola! Nu ştiu exact cum şi de ce se întâmplă aşa însă motivaţia mea pentru blogărit a dispărut. Am avut o ezitare pe tastatură şi am vrut să scriu a cam dispărut după care mi-am dat seama că n-aş fi sinceră dacă n-aş recunoaşte că a dispărut de tot. Incetul cu încetul. A trecut vremea când mă trezeam cu jumătate de oră mai devreme sau stăteam până târziu ca să mai adaug câte ceva pe blog. E drept, şi disponibilitatea de  timp a scăzut, sunt prinsă în tot felul de chestii care-mi lasă foarte puţin timp numai pentru mine  – una din ele e legata de o carte la care lucrez si tot lucrez si numai nu reusesc sa o termin  – dar nu sunt sigură ca asta e motivul. Pur si simplu nu mai am motivatie sa scriu pe blog! Il deschid doar ca sa citesc ce au mai scris alţii; intru în birou, deschid calculatorul ca să se încarce în timp ce-mi dezbrac paltonul, verific mailul  – in funcţie de care, de multe ori, construiesc agenda zilei  – intru apoi pe alunita , deschid de aici blogul lui Ovidiu   – care a devenit, între timp, preferatul meu  -trec pe la Dana iar celelalte le las pentru pauza de prânz. Cum Ovidiu scrie, mai nou, o poveste pe săptămână (uneori una la 10 zile ), cum Dana a fost “beteagă”, e de la sine înţeles că activitatea asta nu-mi ia mai mult de  câteva secunde. Apoi, nu mă mai interează blogul!  Mai citesc vinerea Dilema, trag cu ochiul la Ceasul cu buzunar – si el mai mult absent în ultima vreme – trec să văd pe unde a mai fost Acin şi ….gata! La asta se rezumă totul.

Nu ştiu dacă şi când voi mai scrie; nici nu vreau să închid, pur şi simplu, şandramaua; dar, până la noi sentimente, anunţ întrerupere pe perioadă nelimitată.

Share on Facebook