Ce nu faci pentru cei dragi???

Articol publicat in: Personal

Dacă intră cineva acum la noi în casă se întrebă, mai mult ca sigur, dacă cumva nu s-a întors în timp, așa cu vreo lună jumate. Dac-aș fi făcut și cozonac aș fi băgat și eu mâna-n foc că mâine e Crăciunul! Miroase a sarmale, a mirodenii , amestec de coajă le lămâie și portocală pentru prăjituri. De când m-am întors de la lucru am stat numai în bucătărie, doar pentru ca întoarcerea puiului nostru, mâine seară, să fie sărbătorită așa cum se cuvine. A plecat duminică în tabăra de ski de la Toplița; în fiecare seară ne-a sunat mândru de progresul lui. Aseară se umfla în pene că a fost singurul care a avut voie să coboare pe pârtia de avansați. Mi-a explicat, tacticos, că sunt 4 nivele în ski: începător, avansat, ”profesionist” și ”expert”. Tocmai fusese trecut ieri în grupa ”profesionist” și era mâhnit că doar o zi nu-i va ajunge să treacă și la ultimul nivel.

Așa că, ne pregătim de zor! La 6 dimineață plecăm spre Toplița, să mai prindă și tati o zi de ski.

Nu știu dacă are sau nu vreo legătură dar, prin 1995, când m-am întors de la olimpiada națională de economie desfășurată în acel an la Ploiești – m-am întors chiar în ziua în care s-a prăbușit avionul la Balotești – mama și sora mea mă așteptau acasă cu salata beouf, preferata mea la acea vreme. A fost singura dată în viața mea, de până atunci și după, când am sim țit că și eu contez pentru mama; singura dată! Poate de aceea mi-a rămas în minte acea zi de sfârșit de martie.

Share on Facebook