Bâlci mare la Floreşti

Articol publicat in: Societate

Am avut surpriza să constat, pe la amiază, că Floreştiul e în sărbătoare  – Zilele Floreştiului sunt în plină desfăşurare. O vecină îmi spune pe la 5 după amiază că a văzut vase de lut expuse şi că ar da o raită să vadă ce şi cum. Las baltă toate activităţile, arunc ceva haine mai de doamne ajută pe mine şi hai, la bâlci. Doresc dintru început să fac o precizare: termenul bâlci pe care îl folosesc aici nu are nimic peiorativ în el ci desemnează, conform DEX,  Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc . ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

Am ajuns la momentul jurizării concursului de gătit la ceaun, unde preşedinte de juriu a fost nimeni altul decât senatorul de Cluj Marius Nicoară iar mâncarea câştigătoare tocana de oaie cu mămăligă pregătită de o ţigancă tare pricepută, de felul ei socăciţă pe la nunţi ţigăneşti. Tocana de mistreţ şi tochitura ardelenească au făcut şi ele deliciul publicului (fiindcă toată mâncarea s-a consumat la faţa locului, de orice a fost doritor de mâncare bună. Şi cine nu e?).

Am mai prins şi anul trecut Zilele Floreştiului dar prinsă cu diverse doar am trecut prin zonă, fără să asist la vreo manifestare (apropo, programul manifestării se găseşte aici: http://floresti-gilau.ro/?p=3114. Dar anul ăsta am rămas gură cască vreo 5 ceasuri. Urmărindu-i pe ţigani. Şi despre ei vreau să scriu acum, nu neapărat despre bâlciul floreştean. Toată Europa e în fierbere din cauza expulzării ţiganilor români din Franţa. E aproape la ordinea zilei să auzi că ţiganii români au făcut şi au dres prin lume, te miri ce. Se uită însă câteva amănunte esenţiale. Primul, de ordin general dar cred eu cel mai important, ţine de aruncarea anatemei asupra unei întregi etnii sau naţiuni din cauza unor elemente aparţinătoare care produc probleme. E anormal să-i amesteci pe toţi în aceeaşi oală! Dacă ţiganii sunt de naţionalitate română nu înseamnă  că faptele lor condamnabile definesc toată naţiunea. În aceeaşi logică, nici faptele ţiganilor din afară (sau chiar dinăuntru, după caz) n-ar trebui să afecteze toată comunitatea ţigănească. Hitler şi naziştii lui au ucis milioane de evrei, ţigani, persoane nepotrivite sistemului, dar nu transformăm toată naţiunea germană în killeri! Nu e normal!

Ţiganii noştri floreşteni sunt foarte integraţi în comunitate. În 2002, conform recensământului, reprezentau 16% din populaţie  -  888 de persoane. Majoritatea lor trăiesc în partea dinspre Someş a satului, lucrează cu carte de muncă, îşi trimit copiii la şcoală. Cei care sunt mai bătrâni sau tinerii care nu ştiu carte lucrează cu ziua pe la oamenii din sat. Mulţi sunt cărăuşi, şi nu ştiu câţi din cei care au construit recent sau au venit în casele noi nu au apelat la ţigani fie pentru nisip, fie entru o căruţă de pământ negru , fertil, fie pentru mâna de lucru în curte, fie pentru eliminarea deşeurilor rezultate din construcţii. Sunt buni cosaşi şi se ţin de cuvânt, majoritatea. Mai toţi au căruţe şi cai. Dar, ceea ce consider mai important, comunitatea ţigănească din Floreşti şi-a păstrat şi foloseşte limba ţigănească. Vara trecută, chemat la coasă, unul dintre ei, la vreo 50 de ani, m-a învăţat câteva cuvinte. Şi era atât de mândru că toţi copiii lui vorbesc ţigăneşte! Odată cu limba ţiganii floreşteni îşi păstrează şi cultura. Au formaţie de dansuri populare ţigăneşti -Amare Prala-  muzicanţi recunoscuţi, dansatori minunaţi. Ceea ce iarăşi trebuie spus, mai toţi  – muzicanţi, dansatori  – sunt tineri şi foarte tineri. Ţigăncile sunt extraordinar de frumoase! Îşi unduiesc corpurile acoperite de mătăsuri ieftine parcă ar fi nişte şerpoaice. Lângă ele ţiganii chiuie şi bat din palme, râd cu gura până la urechi, dansează de rup pingelele. Oamenii ăştia un ritmul în sânge, au muzica în suflet, petrecerile sunt viaţa lor. Şi reuşesc să incite şi să atragă publicul, ceea ce e, până la urmă, cel mai important. Aplauzele românilor, după cum se vedea şi în seara asta, sunt mare lucru pentru ei: se simt şi ei, în sfîrşit, apreciaţi! Băgaţi în seamă! Se simt oameni printre oameni.

Am stat, repet, 5 ceasuri admirându-le spectacolul. Autentic, în limba ţigănească, cu instrumente ţigăneşti, cântat live. Ca mine, alte câteva sute de persoane, ţăranii vechi dar şi-ăştia noi, copii şi bătrâni, citovi şi şchiopi. Oameni care se bucurau de spectacol. Am plecat cu promisiunea că am să mă întorc şi mâine, la parada costumelor populare şi la concertele de seara. Sunt curioasă dacă ceilalţi artişti reuşesc să aprindă publicul aşa cum o fac ţiganii. Cât ai fi de rezervat în manifestări şi tot îţi vine a juca!

Nu ştiu ce decizie va mai lua lumea întreagă cu privire la ţigani; nu ştiu câtă vreme vom mai fi etichetaţi şi judecaţi - noi, ca naţiune, ei  – ca etnie – prin prisma faptelor unor indivizi care se trag din etnia şi naţiunea respectivă dar ale căror trăsături comportamentale nu sunt, nici pe departe, pattern de ţară. Aş vrea, însă, să încercăm cu toţii să vedem lucrurile printr-o oglindă corectă; şi ei îşi au propriile oi negre aşa cum le avem şi noi pe ale noastre; şi ei au valori  – aşa cum avem şi noi. N-ar trebui să existe aceste adversităţi: ei/noi! E chiar aşa de greu să facem disocierea între oameni şi nu între etnii sau naţiuni? E aşa de greu să le acceptăm identitatea şi cultura, să încercăm să îi integrăm cu ceea ce au bun, fără a-i reduce la masă de manevră electorală?

Share on Facebook