Padi?

august 20th, 2010

Articol publicat in: Turism


 Am plecat vinerea trecut? cu cortul în Padi?, zona Gl?voi. Ne propusesem de mult, de câ?iva ani, ocazia real? s-a ivit abia acum. O trup? de amici, mari iubitori ai gr?tarelor la munte, ne-au invitat cu ei. Doar c?, fiindc? ei plecau abia seara din Cluj, am f?cut ga?c? separat? ?i am plecat singuri  – am luat cu noi ?i copilul unor vecini – ?i ne-am c?rat pe la unu jumate. Pe drumul clasic: Huedin -R?chi?ele-Doda Pilii – Ic Ponor  – Padi? – Gl?voi. Drumul e mai bun decât anul trecut, se lucrez? de zor pe el, sper s? se ?in? de contract ?i s? fie gata în 2011, a?a cum e prev?zut. Doar în R?chi?ele, dup? intersec?ia cu Cascada V?lul Miresei, e mai r?u drumul ?i apoi, din nou dup? Ic, c?tre platoul Padi?. Celor care merge?i cu ma?ini cu garda joas? ?i eventual f?r? scut v? recomand aten?ie în serpentina de la stân? unde pietrele sunt destul de înalte ?i dese ?i nu prea permit ocoliri. Dar cu aten?ie se trece! Vorba ceea, nu ma?ina ci soferul conteaz?!

Noi am l?sat platoul Padi? în g?l?gia lui – cauzat?, în mare parte, ?i de lucr?torii de la drumuri – ?i am pornit-o s? analiz?m V?r??oaia ?i apoi Gl?voiul, pentru a avea cea mai bun? pozi?ie de campat. La V?r??oaia nu primesc corturi, prin urmare alegerea a fost simpl?. Plus c? voiam s? facem Cet??ile ?i Focul Viu iar traseele plecau din Gl?voi. În drumul spre campingul din Gl?voi am v?zut cel mai splendid s?rut dat de soare p?mântului.

 Se p?rea c? fiecare raz? a pus st?pânire pe o bucat? de lume ?i o posed? pân? la contopire! Frumuse?e r?pitoare, imposibil de captat de orice aparat foto! Dar mângâiere pentru suflet cel pu?in pentru o ve?nicie!

N-am avut nevoie de prea multe semnale ca s? ?tim c? am ajuns unde trebuia. Lini?te, pace, focuri mocnind, oile îndreptându-se spre strung?; am trecut prin albie cu ma?in? cu tot ?i am descoperit un mic promontoriu (eu l-am botezat promontoriul Glesing, ca în Shogun ), chiar sub p?dure, pe care l-am ales pentru cortul nostru. În jur am p?strat locuri pentru celelalte corturi ale amicilor no?tri. Care s-au l?sat a?tepta?i ajungând abia spre miezul nop?ii, printr-o cea?? s? o tai cu cu?itul, ghida?i cu lanterna, de c?tre subsemnata, prin albie, c?tre locurile de campat. Prima sear? a trecut f?r? foc, f?r? agita?ie. Am mâncat usc?turile luate de acas?, am fiert ceai pentru copii , ne-am strecurat în corturi ?i am dormit bu?tean, înfofoli?i fiecare în sacul personal de dormit.

În mod curios, nu m-am trezit decât pe la 7 – eu , care m? trezesc devreme într-un loc nou   – ?i asta doar fiindc? amicii no?tri nu mai avuser? somn ?i se puser? pe g?l?gie. A fost primul moment în care am regretat c? ne-am asociat. Aveau s? urmeze ?i altele. Regula num?rul unu, la cort, e s? nu-?i deranjezi vecinii dac? tu nu mai ai somn; amicii no?tri, din contr?, î?i imaginau c? to?i ceilal?i aveau nevoie de un mic imbold spre a se trezi ?i a savura frumuse?ea r?s?ritului în Apuseni.

Am ales s? facem traseul Gl?voi – Focul Viu – Balcoane, urmând ca a doua zi s? facem Cet??ile Ponorului prin partea de jos, pe la Doline. O mic? gre?eal? de traseu – a?a se întâmpl? când sunt prea mul?i conduc?tori de turm?, care de care mai ”pricepu?i” ?i am v?zut mai mult decât ne-am propus ?i ne-am fi imaginat. Noi patru eram bucuro?i de gre?eal?, ceilal?i – nervo?i c? drumul a c?p?tat vreo 4 km în plus. Am ajuns, astfel, la Groapa Barsa, apoi la Ghe?arul cu acela?i nume, la T?ul Negru ?i Pe?tera Neagr?. Peisaje de taiat respira?ia; p?cat doar c? nu am putut explora pe?terile, nepreg?ti?i fiind. Am coborât doar câ?iva metri în h?ul de la Barsa, suficient cât s? ne facem o imagine despre frumuse?ea pe?terii ascunse privirilor p?c?to?ilor.

Daniel ?i cu mine, profitând de coxartroza mea, am r?mas cu mult în urma grupului g?l?gios ?i am putut admira, astfel, vegeta?ia ?i rocile. Ne-am imaginat amândoi c? zona a fost cândva un fund de mare, c? rocile sunt de natur? sedimentar? ?i au fost r?sturnate cândva demult de un cataclism natural fiindc? toate sunt în aceea?i  direc?ie nefireasc?. R?d?cini ?i arbori în forme dintre cele mai ciudate sunt mai peste tot; trebuie doar s?-?i ridici ochii din traseu, lucru care pe noi ne-a întârziat cu vreo dou? ore fa?? de restul grupului.

Am ajuns grupul la Troi?a de dinainte de intrarea în zona Focul Viu. Ne-am al?turat ?i am ajuns împreun? la Ghe?ar. Primul pe care l-am v?zut în via?a mea. Am profitat de corda unor studen?i teologi ?i am coborât ?i eu. Nu cred c? doar temperatura de jos e de vin? pentru senza?ia de piele de g?in? pe care o ai acolo! E pur ?i simplu frumos! Frumos! Din p?cate, unii dintre noi în?eleg altfel frumuse?ea. Grupuri întregi încearc? s? se ca?ere pe ghe?ar, alunec? la vale pe fantele lui, apoi se c?znesc s? desprind? câte o buca?? din care încearc? s? scoat? la suprafa?? buc??ele mici drept mostre celor care a?teapt? sus. E cople?itor sentimentul de neputin?? pe care îl ai în asemenea momente! Te miri cum rezist? o asemenea crea?ie a naturii când zi de zi e vandalizat? de turmele de huni numi?ti turi?ti!

 

De la Focul Viu am continuat traseul spre Pietrele Galbenei. Un traseu care urc? în pant? abrupt? aproape tot; piciorul meu d? semne de oboseal? dar înc? r?spunde comenzilor; traseul urc? piepti? printre stâncile r?sturnate, trece pe sub sau peste brazii pu?i la p?mânt de furtuni; înc? un efort, un ultim salt ?i……?ine?i-v?, muritori, respira?ia! Imaginea care se ofer? ochilor din vârful Pietrelor Galbenei merit? tot efortul drumului; se vede h????t-departe; se v?d pârtiile din Arie?eni, vârful Biharea cu cei 1848 de metri ai lui *revolu?ionar vârf!*, undeva pitit între fra?ii mai mari G?ina, v?i ?i codri strecura?i în v?g?una de 300 de metri ce se casc? la baza stâncilor pe care ne-am coco?at. Îmi promit c? nu-mi voi duce ?oldul la protezat înainte de a urca cu propriile-mi picioare pe F?g?ra?; senza?ia de st?pân al lumii pe care o ai pentru o clip? te determin? s? iei cele mai curajoase decizii.

 L?s?m în urm? Pietrele Galbenei ?i pornim spre avenul Bor?ig. Drumul e o înl?n?uire de urcu?uri ?i coborâ?uri ce pune probleme chiar ?i picioarelor s?n?toase. Pe sub brazi, peste brazi, sus, jos, ne croim drum spre aven. Pentru cei ce nu ?tiu, avenul Bor?ig ascunde, la poalele pr?pastiei sale, al doilea ghe?ar ca m?rime din România, dup? Sc?ri?oara; din p?cate, e interzis privirilor muritorilor de rând, numai alpini?tii experimenta?i putând s? coboare în aven ?i apoi în sala ghe?arului. Cum noi am mers ?ontâc-?ontâc am avut iar norocul s? r?mânem singurii muritori la buza avenului. O p?s?ric?, de undeva dintr-un brad, ne-a oferit un minunat concert.

Am p?r?sit cu regrete evidente buza avenului. Înserarea era aproape, cortul ba, iar noi  – adic? eu  – m? deplasam din ce în ce mai greu. Bucata de drum dinspre aven spre balcoane nu ofer? nimic spectaculos privirii; picioarele merg în virtutea iner?iei dac? la plasezi, cu grij?, unde trebuie. La un moment dat grupul ne a?tepta, cu mult înainte de balconul al treilea; ne a?tepta fiindc? în sacii no?tri se mai g?sea ceva mâncare.

Le-am oferit ce au vrut ?i am r?mas mai departe în urma lor; nu ?tiu cât am mers a?a, poate o or?, cert e c? la un moment dat, dup? ce drumul face o bifurca?ie, te treze?ti în fa?a primului balcon. Pentru întâia dat? realizez ce iste? a fost cel care a botezat ”cet??i” stâncile Ponorului. Îmi aduc aminte de bucata lui Mar?ian Negrea, din Suita Apusenilor. Îi povestesc lui Daniel despre Tarantella ?i ne d?m cu p?rerea, iar, c? parc? nu ne-ar p?sa de valorile noastre. Mai jos e o înregistrare a buc??ii muzicale, sub bagheta lui Ionescu-Gala?i, interpretat? de o orchestr? din Turcia. La noi n-am v?zut-o niciodat? pe vreun afi? ?i nici n-am auzit-o pe viu.

Tarantella

Privim de sus furnicarul de jos, din fa?a altarului principal. Splendid! Gr?bim pasul cu gândul la bucuriile de a doua zi. Ajungem curând în drumul forestier, înso?i?i de o cald? ploicic? de var?. Ce trebuie s? ?tie turistul plecat pe traseu în Padi? e c? apa, de?i abund? în subteran, e deficitar? la suprafa??. Dup? ce am trecut de Pe?tera Neagr? n-am mai întâlnit niciun izvor, nic?ieri.

Am mers mult pe drum ?i ne-am bucurat c? am început traseul invers; motiv pentru care ?i recomand doritorilor ca Focul Viu s?-l fac? pe ruta Gl?voi – Barsa – T?ul Negru – Focul Viu – Pietrele Galbene – Avenul Bor?ig – Balcoane – Gl?voi ?i nu invers. Sunt circa 12 km, pe care noi – cu picior bolnav cu tot – i-am f?cut în circa 9 ore, cu popasuri din bel?ug.

Ajun?i în valea cu corturi zeci de mirosuri de gâdilau nasurile ?i a?a super-excitate de toate miresmele. Am mâncat, am aprins focul de tab?r?, am povestit la c?ldura lui pân? dup? miezul nop?ii. Cine a rezistat; Alex a adormit în bra?ele mele, istovit ?i mole?it de c?ldur?.

A doua zi aveam s? constat c? trebuie s? amân exlorarea pe?terii Cet??ile Ponorului. Mii de ?rapnele îmi împungeau oasele la fiecare mi?care; a fost cuminte s? renun? ?i s? r?mân de gazd? la cort. Am strâns tot în vreo dou? ore, p?strându-mi doar o saltea gonflabil? pe care am citit, tot restul zilei, Prin?esa Ghe?urilor, o nou? carte din colec?ia de literatur? suedez? de care m-am îndr?gostit în vara asta. Dar despre asta…alt?dat?.

B?ie?ii mei nu s-au întors cu restul grupului ci la vreo dou? ore dup?; au preferat s? exploreze, atât cât au putut, pe?tera. Încântarea lor era maxim? când ne-am reîntâlnit. Eu am primit doar pove?tile ?i fotografiile, despre râul subteran, despre lacuri, doline, grohoti?, lan?uri. Vocabularul lui Alexandru s-a îmbog??it substan?ial în vara asta, mai ales cu termeni specifici geografiei ?i geodeziei montane. va ?ti s?-?i r?spund? ce e aceea o dolin?, un aven, un izbuc. În schimb, venind spre cas?, m-a întrabat de ce pe?tera se cheam? pe?ter? ?i cimitirul cimitir! Nu am ?tiut s? r?spund, înc? m? documentez. Dar mor de încântare c? bo?ul de 7 ani îmi pune asemenea întreb?ri!

Cum strânsesem totul, a durat doar o or? s? hr?nesc un t?tic fl?mând ?i puiul lui ?i s? ne pornim c?tre cas?. Unde am ajuns mult prea tarziu din cauza proastei organiz?ri a concertului Iron Maiden.

Mâine, dac? vremea ?ine cu noi, relu?m Padi?ul, cu inten?ia de a ajunge la izvoarele Some?ului cald. Pe curând!

Share and Enjoy:



Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

Name (required)

Email (required)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X