Pove?ti cu daci. Partea a doua

mai 18th, 2010

Articol publicat in: Turism


P?r?sisem ieri povestea la poarta cet??ii, odat? cu grupul de români g?l?gio?i. Înarma?i cu umbrele! Dana are ideea s? o lu?m prin dreapta, evitând astfel tracasarea provocat? de grupul amintit. În partea asta se produce unul dintre cele mai în?l??toare momente ale aventurii fiindc? e vorba de copii ?i felul în care îi po?i face s? doreasc? ceva  – în acest caz s? viziteze ruinele – mai mult decât o acadea! Am regizat momentul salutului adresat lui Gebeleizis, a?a cum m-am priceput eu mai bine (nu voiam, oare, s? devin actri??? Acum am avut ocazia). ?i le povestesc copiilor despre Gebeleizis (spre marea mea surprindere Sonia ?tia foarte bine cine e personajul! bravo!) ?i despre faptul c? legendele (mai noi sau mai vechi) spun c?, dac? se roste?te formula magic ? la poarta de vest, zeul va r?spunde prin trei tunete, în cazul în care î?i accept? musafirii. Le-am povestit eu îns?mi înfiorat?, transfigurat? – semn c? n-a murit înc? copilul din mine! Am ridicat mâinile spre cer ?i i-am preg?tit pe copii pentru marele salut. Dana nu sl?bea din mân? aparatul foto. Apoi, to?i patru, emo?iona?i ca în fa?a unui mare eveniment  – sunt sigur? ?i de emo?iile mele ?i  de ale lor  – am ridicat mâinile spre cer ?i, într-un glas, am rostit: “Gebeleizis, muritorii te salut?!”. Copiii erau transfigura?i de-a dreptul. Când va tuna? Va tuna? oare chiar va tuna? Vom vedea, copii, vom vedea. Îi spun Danei c?, dac? tun?, eu ?i pic în fund! N-a fost nevoie s? pic, când a tunat prima oar? eram deja a?ezat?! Dar despre asta…mai încolo!

Ploaia a continuat s? cad?. Am propus s? ne lu?m sacii iar Sonia m-a surprins din nou; pur ?i simplu a confec?ionat h?inu?e din saci: ?i-a tras sacul pe cap, a dat o gaur? în el astfel încât s? elibereze capul, apoi a f?cut acela?i lucru în zona bra?elor. Super! Cred ca nu mi-ar fi trecut prin cap a?a de u?or! E de?teapt? foc feti?a asta! L-a echipat pe Alex, m-a echipat ?i pe mine. Trei saci de plastic alba?tri pleca?i la explorat! Trei, fiindc? Dana a r?mas credincioas? hanoracului ?i ?epcu?ei ro?ii.

Colec?ia prim?var? – var? Sonia

Am înaintat prin p?dure rumegând leurda pe care o culegea Dana. Leurda ?i-o reg?sise, fagul trebuia c?utat ?i trei sferturi din obiectivele declarate erau îndeplinite!  Fagi drep?i ca lumânarea str?juiesc poteca; unul st? de-a dreptu’n drum, pus parc? chiar de daci s? le apere cetatea! ?i e atât de drept ?i atât de înalt! S?n?tos, s?n?tos! Foarte rar am v?zut asemenea fagi.

Str?jerii

În stânga…drumul pavat. Te bucuri c? ?i ai t?i au l?sat ceva în urm?, de?i cârcota?ii ar spune c? fa?? de alte civiliza?ii asta e fix–pix! Prima întrebare care î?i secer? mintea: cum Dumnezeului au reu?it s? taie atât de drept unghiurile? Apoi te gânde?ti la natur?, la vreme, la al?i “cioplitori” care-au trecut pe-acolo…eu m? gândeam la ce citisem pe forumuri, despre interven?iile lui Nicolaescu asupra sitului istoric atunci cand a filmat Columna….de mai jos aud o voce b?rb?teasc? …prind din vânt cuvântul excavator….mda… P?trund ?i eu în zona sacr? ?i ra?iunea mea nu poate s? nu fie învins? de solemnitatea cu care soarele ia în st?pânire poiana îmediat ce am ie?it din p?dure! Dana e mai jos, copiii sunt de mult în vale lâng? sanctuarul mare circular. M? al?tur grupule?ului de bucure?teni, acum t?cut, care ascultau pove?tile unui b?rbat. M-a surprins c?, în loc s? fie lâng? obiectiv, s? îl priveasc? direct, respectivii priveau “h?r?ile” pe care omul-ghid le mâzg?lea cu un b?? pe p?mântul reav?n. M? dumiresc imediat: doamnele nu voiau s? se ude la picioare! I-am citit bine jos! Din p?cate! M? a?ez lâng? Dana, tocmai la timp s? nu pic în fund la salutul lui Gebeleizis. Sunt un om la care primeaz? ra?iunea; am primit cu scepticism pove?tile altora despre tunete, am luat-o ca pe o coinciden?? care a ajuns s? fac?, în timp, legend?! Totu?i, din nou, ra?iunea mea e învins?! M?car pe moment simt c? locul e special, c? s-ar putea s? fie un sâmbure de adev?r în toate pove?tile….A tunat chiar de trei ori, ultima oar? cel mai puternic! Acum, la consumarea faptului, incertitudinea a pus iar st?pânire pe mine! Oare chiar se întâmpl? sau e totul explicabil orin faptul c? era o zi cu ploaie, cu tunete…era deci previzibil! De fapt, cred c? nici nu conteaz? acum: important? a fost sim?irea de atunci, iar atunci am crezut în puterea invoca?iei! Iar copiii au r?mas cu povestea tunetului în minte!

Bucure?tenii se duc…s-au s?turat repede de origini! R?mâne doar unul – iaca, m-am în?elat, nu era cu bucure?tenii – cu care ne-am împrietenit imediat: Mihai, eu am s?-i zic sebe?anul! Sebe?anul nostru venise la cetate cu ATV-ul. Pus pe ?otii ?i cu mare drag de copii, i-a cucerit imediat! N-a fost nevoie decât s? le promit? c?-i duce cu atv-ul la vale dac? sunt cumin?i! N-a stat nimeni, cred, s? se gândeasc? la posibilele accidente…?i, astfel cump?ra?i, atra?i desigur ?i de festinul culinar ap?rut brusc din rucsacul Danei, copiii ?i-au v?zut de treab? prin cetate 5 ceasuri bune, cât nebunii de noi l-am iscodit pe Vasile, omul ghid, într-ale cet??ii. S? povestesc despre Vasile? M?car câte ceva! L-am întrebat   -dup? ce m-am asigurat c? suntem prieteni (po?t?lind sticla cu r?chie a Danei!) – cu ce se ocup? de ?tie atâtea (trebuie s? recunosc c?, în afar? de faptul c? folosea gre?it unii termeni, omul ?tia cam tot despre daci, despre formarea poporului, despre triburi…poate le-a v?zut ?i alt?dat? pe h?r?ile care le-am adus cu mine!)? Râde ?ui…parc? n-ar prea da drumul la gur?! Da’ n-are ce face! Cu noi ?i-a g?sit ?i el ocupa?ie pentru întrega zi. ?i ne spune despre copil?ria lui la Sarmi ?i în Gr?di?te, poveste?te despre Daicoviciu, eu îl întreb de Glodariu…el îmi spune de Lili Suciu…de Gelu Florea… . Zice c? n-are ?coal? dar d? citate din Strabo, Dio Cassius…Daicoviciu! ?i vorbe?te cu o fluen?? ?i o u?urin?? extraordinar?! Se ?i bucur? c? are cu cine, c? nici noi nu suntem neica nimeni! Doar am venit s? st?m ?i s? afl?m, chit c? ne-am uda! Între îmbuc?turi îl întreb cine-l pl?te?te s? stea acolo ?i s? povesteasc? atât de frumos? Dumnezeu! ?i oamenii ca noi, cu o ?igar?, o gur? de ceva, ud sau uscat, o vorb? bun? ?i mul?umirile lor pentru timp, pentru pove?ti, pentru împ?rt??irea spiritului cet??ii dacice. M-am l?murit: Vasile e duhul cet??ii! Bun ori r?u, numai el ?tie; dar cu noi a fost minunat! Mul?umim, Vasile!

Vasile – duhul cet??ii

Profit?m de faptul c? nu mai e nimeni ?i îl rug?m s? mergem la fiecare obiectiv ?i s? ne explice…ce ?i cum. ?i ne poveste?te despre discul solar, despre depozitul de grâne, despre aduc?iunea de ap?, despre marele sanctuar…acoperi? în dou? ape ?i în form? de piramid?, ini?iere, preotese, sacerdo?i, tr?dare…legiuni romane, Gerula, r?zboinici daci, sinucidere, nemurire, iar preotese….revine obsesiv la preotese! Folose?te termenii consacra?i: comati, tarabostes, cosoni, troc…..fe?e albe…Bravo! Îl mai corectez pe ici pe colo cu câte un cuvânt dar parc? mi-e team? s? nu o ia ca un afront! Dar nu o ia, chiar sunt curioas? dac?, la urm?toarele excursii – pentru c? sunt convins? c? vor fi multe altele  – va mai folosi ocupa?ie in loc de administra?ie maghiar?; imperiu…în loc de regat dacic!

Am avut parte ?i de un u?or incident provocat de tinerii elevi veni?i în vizit? la cetate, invadând zona sanctuarului în versurile imnului gay. Dana a s?rit ca ars?! Eu am t?cut ini?ial, con?tient? c? numai ma?ina noastr? r?m?sese jos ?i c?, în niciun caz, nu vom coborî înaintea lor. Dana îi pune la punct (ea, cea pa?nic?, cea împ?ciuitoare!!!!). Apoi reu?im s?-i atragem la pove?tile lui Vasile, iar mie îmi pic? iar ocazia de a juca teatru : le povestesc despre credin?a dacilor în nemurire ?i despre sepuku (habar nu am acum de ce m-am legat de sepuku – poate î?i aminte?te Dana leg?tura!). În orice caz, le-am povestit de de favoarea f?cut? de un daimo japonez unui supus, aceea de a-i permite s? se sinucid? ?i de a avea un secundant! Bineîn?eles c? am îngenuncheat ?i mi-am spintecat imaginarul pântec cu imaginarul pumnal! Cred c? au gustat informa?ia ?i scena fiindc? au devenit brusc curio?i ?i l-au întrebat pe Vasile ba una, ba alta! P?cat c?, atunci când ne ducem copiii într-o vizit?, în calitate de p?rin?i sau dasc?li, omitem s? le povestim istoria locului, atâta cât? ?tim, pentru ca ei s? fie preg?ti?i pentru întâlnire. Cu atât mai mult când e vorba de un loc atât de special! Dar…asta e..trece t?v?lugul peste noi! Copiii ??tia, care nu g?sesc nicio semnifica?ie unor pietre a?ezate într-o form? sau alta dar care vin din trecutul lor, pot renun?a atât de u?or la identitatea lor fiindc? nu au niciuna! R?d?cinile sunt rupte, din p?cate ?i, în mintea lor, aici ori aiurea….tot una! Mare p?cat, Românie!

Pleac? copiii, nu înainte de a intreba de legenda tunetului, iar noi r?mânem s? afl?m alte taine de la Vasile. Copiii ?i-au f?cut de lucru cu c??elu?ii g?si?i în fân; Mihai e aruncat undeva în iarb?! Noi…dup? Vasile! Vremea se mai d? odat? în spectacol: plou? cu fulgi de argint, ni?te stropi scânteietori, împr??tia?i de vânt în toate direc?iile, dup? o regie a c?rei semnifica?ie e greu s? o pui sub semnul întreb?rii. De fier de-ai fi ?i tot te-ai înmuia la o reprezenta?ie ca aceea! Apar Dan ?i Alina ?i o parte din discu?ii se reiau. E clar: nu e absolut nicio coinciden??!!!!

Înserarea prinde a coborî peste noi; copiii încep ?i ei a da din col? în col? – numai Mihai ?i AtV-ul lui cred c? le umbla prin minte! Îl cump?r?m pe Vasile  – adic? îl momim s? vin? cu noi în vale, s? doarm? la pensiune pe banii no?tri pentru ca duminic? s? ne duc? la Blidaru! N-ar prea veni…dar prea i drag ?i lui de noi ca s? ne refuze! Copiii fierb! Ajung la parcare cu mult înaintea noastr? ?i îi g?sim c???ra?i de cadoul lor: atv-ul sebe?anului.

Am l?sat-o pe Dana în p?dure, îmbr??isându-?i fagul. Când l-a redescoperit eram împreun?; l-a z?rit ?i l-a îmbr??i?at instantaneu!   N-am apucat s? surprind decât lumina din ochii ei la ceasul reîntâlnirii! Restul era prea intim ?i personal ca s? pot s? întorc m?car capul! Sper c? întâlnirea cu fagul ei (poate îi dai ?i-un nume, Dana) a fost a?a cum ?i-a dorit-o! Merita s? fie a?a! Nu ?tiu ce ?i-or fi spus, nu ?tiu dac? nu cumva cele câteva guri de licoare de prune m? f?ceau s? v?d lucrurile mai grandioase decât erau în realitatea lor imediat?, dar Dana s-a întors înc?rcat? la noi! Avea aerul unui om care tocmai a pus la ad?post pre?ioase odoare! S? le reg?se?ti acolo, D?nu??!

Am împachetat copiii pentru c?l?toria cu atv-ul, l-am mai informat odat? pe Mihai de valoarea transportului – îi încredin?asem cele mai de pre? comori – ?i l-am asigurat c? îl castr?m, de p??esc copiii ceva.

L-am luat pe Vasile cu noi în ma?in? ?i am coborât de la cetate. Ne-a înso?it ?i ploia, tot drumul. S-a combinat imediat cu întunericul iar creionul pe care-l strângeam în din?i a sim?it pe lemnul lui aceast? stranie combina?ie! Înaintam încet ?i tot mai încet, pe m?sur? ce ploaia se în?etea ?i intunericul cuprindea valea. Habar n-am de ce Dan m-a l?sat pe mine în fa??, ?i nici ceilal?i din Bucure?ti! Cert e c? am fost, înc? odat?, opai? în noapte, lumini?a de la cap?tul tunelului! Sper c? v-am adus cu bine la vale!

Am ajuns la pensiune dar copiii nic?ieri! Acum realiz?m, abia acum!!!, c? niciunul nu aveam num?rul lui Mihai…?i de-l aveam…le ce bun? Pic de semnal în noaptea neagr?! Ne d?duse vagi explica?ii legate de pensiunea la care se cazase ?i …mi-am amintit brusc, de faptul c? voia s? vad? finala de handbal. Cât? vreme Dana ?i Vasile se holbau pe la por?i dup? atv ?i copii m? încercau niscai sentimente de ….team?! Cum am putut s?-l las pe Alex a?a, cu una cu dou?, cu un om pe care l-am cunoscut de 5 ceasuri? F?r? s? am nimic altceva de la el decât banala informa?ie c? st? la o pensiune al c?rui nume începe cu z (nu ?i-l amintea)? Când începuser? gândurile s? m? cuprind? iaca intr? un sms: “Suntem la hanul dacilor, la meci! V? a?tept?m ?i pe voi!” Deduc c? Alex s-a folosit de faptul c? înv??ase, din proprie voin??, num?rul meu de telefon ?i i l-a dictat lui Mihai! A?a f?cuse! Bravo mami! Sonia uzase de aceea?i procedur?! Tit-tit-tittit! Îi culeg pe Dana ?i Vasile ?i plec?m la han unde ne descoperim copiii îndopa?i ca gâ?tele de bun?voin?a ?i d?rnicia lui Mihai. Sc?pa?i în pr?v?lie ?i-au cump?rat ce le-a cerut inimioara ?i a avut hangiul prin rafturi…Ajun?i la pensiune, Alex a hr?nit ra?ele ?i, lini?tit brusc, a adormit bu?tean!

Am dormi ?i noi dac? nu ne-ar împinge Burebista afar? pe prisp?, unde nea Istrate poveste?te cu Mihai ?i Vasile. Ne ad?ug?m ?i noi, cu pit?, brânz?, sl?nin?, ro?ii…..?i cu pove?tile noastre! Seara curge la vale, cum curge ?i ploaia! Ne retragem din scen?, Dana ?i cu mine, p?trunse probabil de frig. Dar cred c? fiecare a?tepta retragerea asta fiindc? era începutul pove?tii! De la bun început turuisem vrute ?i nevrute, despre lucruri, fapte, oameni….Numai sufletul r?m?sese de cucerit în fort?rea?a lui! Pe întuneric, ghemuite în singurul pat r?mas liber, am îngr?m?dit 70 ?i ceva de ani în câteva ceasuri! ?i aici povestea r?mâne doar a povestitorilor! Destul dac? spun c?, dac? ai impresia la un moment dat c? la o anumit? vârst? nu prea î?i mai g?se?ti tovar??i de c?l?torie prin via??, te în?eli! Atmosfera comico-tragic? din înc?pere, p??aniile noastre de-o via??….toate au f?cut gaur?-n saltea. Mie una nu mi s-a întâmplat niciodat? s? descarc sufletul în fa?a cuiva a?a cum l-am desc?rcat în via?a Danei. Cu bune ?i rele. Iar ea m-a f?cut p?rta?? a cimitirului ei. Lucru pentru care îi mul?umesc. Nici nu ?tie cât? încredere mi-a dat în noaptea aia! ?i cât o admir!

Ne-a prins diminea?a lâng? copiii no?tri! Ultima zi st?tea s? se consume!

Share and Enjoy:



Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

Name (required)

Email (required)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X